Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Vasile Alecsandri

    Movila lui Burcel1

    Într-o zi de sărbătoare,
    Într-o zi cu mândru soare
    Care lumea-nveselea
    Şi cu aur o-nvelea,
    Iată, mări, se ivea,
    Ca alt soare strălucea
    Domnul Ştefan cel vestit,
    Domnul cel nebiruit!
    El pe cal încăleca
    Şi cu mulţi voinici pleca
    De la scara curţii lui
    La biserică-n Vaslui.2
    Clopotele răsunau,
    Steagurile-i se-nchinau,
    Armăsarii spumegau,
    Frâiele şi le muşcau,
    Iar poporul tot striga:
    „Să trăieşti, măria-ta!"
    Când aproape de intrare,
    Ce s-aude-n depărtare?
    Glas de om chiuind tare:
    „Hai, ho, ţa, ho, Bourean,
    Trage brazdă pe tapşan."
    Ştefan-vodă se oprea
    Şi din gură-aşa grăia:
    „Auzit-aţi, auzit
    Glas de român necăjit?
    Într-o clipă să-l găsiţi,
    Şi cu el aici să fiţi."
    Cinci panţiri se alegeau,
    Pe Vaslui în sus mergeau
    Pân' zăreau într-o movilă
    Un român arând în silă
    Şi movila brăzduind
    Şi din gură chiuind:
    „Hai, ho, ţa, ho, Bourean,
    Trage brazdă pe tapşan!"
    Cei panţiri descălecară,
    Pe român îl ferecară,
    La Vaslui îl aduceau
    Şi la Domnul mi-l duceau:
    „Măi române, să n-ai teamă,
    Spune nouă cum te cheamă?"
    „Teamă n-am că sunt român!
    Teamă n-am, că-mi eşti stăpân!
    Tu eşti Ştefan domn cel mare
    Care-n lume seamăn n-are
    Şi eu sunt Şoiman Burcel,
    Puişor de voinicel!"
    „Să trăieşti dacă n-ai teamă!
    Dă-ne nouă bună seamă
    Cum de te-ai păcătuit
    Să te-apuci de plugărit,
    Tocma-n zi de sărbătoare,
    Tocma-n timp de închinare?"3
    „Doamne, pun mâna la piept
    Şi mă jur să-ţi spun cu drept.
    Pân-a nu-ajunge plugar
    Aveam falnic armăsar
    Şi o ghioagă nestrujită
    Cu piroane ţintuită,
    Care când o învârteam
    Proaşcă prin duşmani făceam,
    Câte opt pe loc turteam!
    Alelei! pe când eram
    Om întreg de mă luptam,
    Mulţi păgâni am mai stricat!
    Multe capete-am fărmat
    De tătari şi de lifteni
    Şi de falnici ungureni!
    Iar în loc la Războieni4
    Mi-a căzut ghioaga din mână
    De o sabie păgână:
    Dar n-a căzut numai ea,
    A căzut şi mâna mea
    Cu păgânu-alăturea!...
    De-atunci n-am ce să mă fac
    C-am ajuns un biet sărac,
    Nici n-am casă, nici n-am plug,
    Nici juncani ca să-i înjug!
    Toată vara m-am rugat
    De bogaţii cei din sat
    Să-mi dea plugul ca să ar...
    Mi-a fost ruga în zadar.
    Atunci, Doamne, mă-ntorsei,
    La tătari că mă dusei,
    Un plug mare că prinsei,
    Şi c-un bou îl înjugai
    Şi de lucru m-apucai,
    Că săracul n-are soare,
    Nici zile de sărbătoare,
    Ci tot zile lucrătoare!"
    Domnul Ştefan l-asculta
    Şi din gură cuvânta:
    „Măi Burcele, fătul meu!
    Iată ce hotărăsc eu:
    Ia-ţi un plug cu şase boi
    Şi mergi bogat de la noi.
    Ia-ţi movila răzăşie
    Ca s-o ai de plugărie,
    Dar în vârfu-i să te-aşezi,
    Ca stejar să priveghezi,
    Şi tătarii de-i vedea
    C-au intrat în ţara mea,
    Tu să strigi cât ce-i putea:
    Sai, Ştefane, la hotare
    C-a intrat sabie-n ţară!5
    Atunci eu te-oi auzi,
    Ca un zmeu m-oi repezi
    Şi nici urmă-a rămânea
    De tătari în ţara mea!"


    Din volumul Poezii populare ale românilor Partea I: Legende-balade cântece bătrâneşti, adunate şi întocmite de Vasile Alecsandri.

    Note

    1. Între Iaşi şi Vaslui se află un deal gol numit Movila lui Burcel. Poporul însă îi zice Movila lui Purcel, şi unii arheologi pretind că acest nume îi vine de la generalul roman Porcelus care ar fi tăbărât pe vârful ei. Balada ne spune adevărata origine a numelui dealului.

    2. Sub Ştefan-vodă cel Mare scaunul domniei a fost câtva timp în oraşul Vaslui, poziţia acestui oraş fiind mai îndemânatică pentru apărarea ţării în contra năvălirii tătarilor. Codrii Vasluiului erau pe atunci foarte întinşi şi au mistuit multe hoarde de tătari.

    3. Cunoscut este din istorie şi din tradiţie că Ştefan-vodă a fost foarte religios. El a zidit în ţară 40 de biserici, spre pomenirea numeroaselor sale izbânzi asupra leşilor, a ungurilor, a tătarilor, a turcilor şi a cazacilor cu care a fost în luptă în tot cursul glorioasei sale domnii.

    4. Crâncena bătălie cu turcii de la anul 1476 în care Ştefan a avut a se lupta cu toată oastea lui Mohamed II, în număr de 120000 ostaşi.

    5. Istorie! Tradiţia spune că în adevăr pe timpul lui Ştefan-vodă, şedea un ostaş de-al lui pe Movila lui Burcel, cale de o poştă şi jumătate de la Vaslui, şi că glasul său era atât de puternic, încât ajungea pân-în auzul Domnului!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA