Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Vasile Alecsandri

    Noaptea Sfântului Andrii

    Zgomot trist în câmp răsună!
    Vin strigoii, se adună,
    Părăsind a lor secrii.
    Voi, creştinelor popoare,
    Faceţi cruci mântuitoare,
    Căci e noaptea-ngrozitoare,
    Noaptea Sfântului Andrii!

    Vântul suflă cu turbare!
    A picat stejarul mare,
    Cerul s-a întunecat!
    Luna saltă-ngălbinită,
    Pintre nouri rătăcită,
    Ca o luntre părăsită
    Pe un ocean turbat.

    Bufnele posomorâte,
    În a lor cuiburi trezite,
    Ţipă cu glas amorţit.
    Lupii urlă împreună,
    Cu ochi roşi ţintiţi la lună,
    Câmpul geme, codrul sună,
    Satan pe deal s-a ivit!

    Iată-l! iată, Satan vine,
    Răzbătând prin verzi lumine,
    Pe-un fulger scânteitor.
    Umbre, stafii despletite,
    Cucuveici, iele zburlite
    Şi Rusaliile pocite
    Îl urmează ca un nor!

    Sus, pe turnul fără cruce,
    Duhul-rău zbierând se duce,
    Şi tot turnul s-a clintit!
    Miezul nopţii-n aer trece
    Şi, lovind arama rece,
    Ore negre douăsprezece
    Bate-n clopotul dogit.

    Strigoimea se-ndeseşte,
    Horă mare învârteşte
    Lângă turnul creştinesc.
    Iar pe lângă alba lună
    Nouri vineţi se adună,
    Se-mpletesc într-o cunună
    Şi-mprejuru-i se-nvârtesc.

    Voi, cu suflete curate,
    Cu credinţi nestrămutate,
    Oameni buni, femei, copii!
    Voi, creştinelor popoare,
    Faceţi cruci mântuitoare,
    Căci e noaptea-ngrozitoare,
    Noaptea Sfântului Andrii!

    Acum iată, pe mormânturi,
    Clătinaţi, bătuţi de vânturi,
    Toţi strigoii s-au lăsat.
    Aşezaţi într-un rond mare,
    Adânciţi în întristare,
    Pe sicriu-şi fiecare
    Oasele-şi a rezemat.

    Unul zice: "Eu în viaţă
    Cu o mână îndrăzneaţă
    Multe drepturi am răpit!
    Răpit-am pâinea de hrană
    Unei gingaşe orfană
    Ce, pierdută şi sărmană,
    În mizerie-a pierit!"

    Altul zice: "Eu în lume
    Am avut putere, nume,
    Căci am fost stăpânitor!
    Dar în oarba-mi lăcomie,
    Pentru-o seacă avuţie,
    Am împins în grea urgie
    Pe sărmanul meu popor!"

    Altul zice: "Eu în ţară
    Fost-am o cumplită fiară,
    Plină de amar venin!
    Împotriva ţării mele
    Făptuit-am multe rele,
    Ş-am legat-o-n lanţuri grele
    Ş-am vândut-o la străin!"

    "Foc şi ură-n vecinicie
    Pe voi cadă, pe voi fie!"
    Strigă-atunci un glas ceresc.
    Şi pe loc cad în morminte
    Păcătoasele-oseminte.
    Iar pe zidurile sfinte
    Trece-un foc dumnezeiesc!


    Iaşi, 1857




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA