Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Vasile Alecsandri

    Plugul blestemat

    Vecină cu moşia bogată şi domnească
    Se-ntinde o câmpie mănoasă, răzeşească,
    Pe care o pândeşte avanul domnitor
    Cu poftă nesăţioasă, cu ochi adunător.
    El vrea ca să-şi cârpească hlamida aurită
    Cu zdreanţa sărăcimii de veacuri moştenită.
    Dar nu vrea răzeşimea să-i vândă-al său ogor,
    Căci e legat prin sânge pământul de popor.
    "Nu vrea? răcneşte vodă... Prostimea înteţită
    Ridică azi din ţărnă fiinţa-i umilită
    Şi îndrăzneşte-a-şi pune vroinţa-n faţa mea?
    Să afle dar ce-i vrerea atunci când domnul vrea!"1

    A doua zi o ceată de mulţi neferi călare,
    Înconjurând pe vodă, păşesc peste hotare,
    Şi ca să tragă-o brazdă, aduc un mare plug,
    Unealtă de răpire cu şase boi în jug...
    Câmpia năvălită luceşte verde-n soare,
    Dar un fior pătrunde în orice fir şi floare.
    Şi via ciocârlie cântarea şi-a curmat,
    Şi zarea se-nveleşte c-un nor întunecat.

    Din capătul câmpiei începe plugul rece
    Să tragă brazda neagră pe locul unde trece
    Şi pajiştea atinsă geme ne-ncetat
    De-a fi-njumătăţită prin fierul blestemat.
    Văzduhul se răsună de strigăte de ură.
    Şi plugul lasă-n urmă-i în verdea bătătură
    O rană lungă, largă, din care amărât
    Se-nalţă-n cer blestemul pământului răpit.

    Şi tot înaintează plugarii... când deodată
    O falnică româncă în cale se arată,
    Frumoasă, tristă, naltă, pe frunte cu ştergar
    Şi c-un pruncuţ la sânu-i, păşind măreţ şi rar.
    Ea vine şi în faţă cu boii se opreşte,
    Din ochi aruncă fulgeri, apoi aşa grăieşte:
    "Vrei să ne prăzi tu, vodă, avutul strămoşesc?
    A! dacă nu ai teamă de trăsnetul ceresc,
    Na!... zi să treacă plugul pe-al meu copil din faşă,
    Ca să rămâie-n lume pomină ucigaşă."
    Ea zice şi depune odoru-i lângă boi.
    Minune!... Cei din frunte, plăvanii amândoi,
    Cu ochi plini de blândeţe pe dânsul capul pleacă,
    Îl mirosă; el râde şi ei nu vor să treacă.

    "În lături!" strigă vodă, şi glasu-i răguşit
    Se pare de păcatu-i în piept înăduşit.
    Iar falnica româncă pe sânu-i alb cruceşte
    A sale braţe albe, obrazu-şi dezveleşte
    Ş-adaugă-n glas tare: "Mai bine mort de mic
    Decât s-ajungă-n lume prin tine un calic.
    Da! trage brazda, fiară, şi-ngroapă laolaltă,
    Alăture cu pruncul, mândria ta înaltă!"

    Năprasnic atunci vodă c-un bici cumplit de foc
    Loveşte-n boi să-i mâie, dar boii stau pe loc
    Ş-acoperă copilul cu-o caldă înfăşare
    Prin aburii ce iesă din deasa lor suflare.
    Şi ciocârlia-ncepe cântările-a-şi urma,
    Şi mama în uimire începe-a lăcrima.

    "Muiere! strigă vodă turbat, schimbat în fiară.
    Peri deci şi tu pe brazdă, şi ţâncul fraged pară!"
    Nebun, el se repede, dar n-a făcut doi paşi,
    Şi iată că tufarii se mişcă a vrăjmaşi.
    Şi iată că s-aude un glas de răzbunare,
    Şi iată că se vede o gloată-n fuga mare
    Venind cum vine zmeul pe aripă de vânt,
    Cu-o falcă sus în ceruri şi alta pe pământ.

    Răzeşii sunt, răzeşii!... Fugiţi, pieriţi cu toţii.
    Păcatul vă ajunge, neferi şi domni, voi, hoţii!
    Răzeşii în urgie s-apropie de voi
    Ca să vă puie-n juguri, să daţi plugul — napoi.

    . . . . . . . . . . . . . . . .

    Dispar în clipă hoţii, şi zarea se deschide,
    Şi gloata strigă: Oarba!... şi copilaşul râde.


    12 oct. 1888

    Note

    1. Vodă Mihail Sturza.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA