Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Vasile Alecsandri

    Puntea

    Şoapta nopţii se aude suspinând încetişor;
    Arborii prin întuneric dau un freamăt sunător,
    Şi deodată Aurora se iveşte radioasă,
    Ca un ochi ce se deschide sub o geană luminoasă.

    Dulce, veselă, rozie, scumpă ca un vis iubit,
    Ea-şi ia zborul peste lume de la mândrul răsărit
    Şi-întâlneşte-n a sa cale o copilă cosânzeană
    Ce-i scăldată în năvalnic şi-n sân poartă odoleană.1

    S-a oprit copila tristă pe o punte de stejar,
    Plânsu-i lin pe sân îi cade ca un scump mărgăritar;
    Iar pârâul de la maluri smulgând floare după floare,
    Le depune cu şoptire lângă albele-i picioare.

    „De ce plângi?... îi zice-o rază pe-a ei frunte strălucind.
    Tu eşti jună, eşti menită să trăieşti, să mori iubind;
    Pentru tine-orice durere trebuie ca să se curme...
    Nouri sunt ce nu fac umbră şi dureri ce nu lasă-urme.”

    Note

    1. Fetele de la ţară îşi fac scăldătoare de năvalnic (pteris) şi poartă pe ele flori de odoleană (valeriana), pentru ca să devie mai atrăgătoare.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA