Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Vasile Alecsandri

    Rada

    La cea casă mare
    Cu fereşti în soare,
    Multe buţi de toate
    Se lovesc în coate,
    Buţi mari, ne-ncepute
    De câte cinci sute,1
    Ş-altele mai mici
    De-o sută şi cinci.
    La cea casă mare,
    Cu fereşti în soare
    Vinu-i bun şi rece,
    Mult vinaţ se trece
    Că-l vinde Rădiţa,
    Rada crâşmăriţa,
    Şi-l beau cazaclii,2
    Negustori de vii.
    Iar unul din ei,
    Căpitan Matei,
    Cazacliu bătrân
    Şi cu moartea-n sân,
    La Rada căta,
    Din suflet ofta
    Şi-apoi cuvânta:
    „Rado, Rădişoară,
    Mândră viişoară!
    Ia-mă tu pe mine
    Că te-oi ţinea bine
    Şi ţi-oi da eu ţie
    Ruble chiar o mie,
    Papuci în badii
    Aduşi din Indii,3
    Blană lungă, moale,
    Cu samur în poale,
    Şi un aşternut
    Cu aur ţesut."
    Rada mi-l vedea
    Şi îi răspundea:
    „Căpitan Matei,
    Mă vrei, nu mă vrei,
    Cât eşti de bogat
    Nu mi-i fi bărbat,
    Că ţi-e barba sură
    Şi n-ai dinţi în gură.
    Bărbat oi lua
    Care s-a afla
    Dunărea să-noate
    Ridicând din coate,
    În picioare stând,
    Buzdugan purtând."
    Nime nu s-afla
    Care cuteza
    Din cei cazaclii
    Negustori de vii.
    Iar un argăţel
    Tânăr, voinicel,
    Pe loc s-apuca
    De se încerca.
    Dunărea trecea,
    Şi iar se-ntorcea
    Din coate-notând
    În picioare stând,
    Buzdugan purtând.
    Rada-nveselea
    Şi astfel grăia:
    „Vin', voinicule,
    Argăţelule!
    Pe tine te vreau,
    Bărbat să te iau,
    Că-i o zicătoare
    De însurătoare:
    Cine bate Dunărea4
    Nu mi-l bate muierea!"


    Din volumul Poezii populare ale românilor Partea I: Legende-balade cântece bătrâneşti, adunate şi întocmite de Vasile Alecsandri.

    Note

    1. Adică fiecare bute era de 500 vedre.

    2. Cazaclii se numesc unii negustori din Rusia care cumpără în tot anul vin de la Odobeşti şi-l duc peste Prut.

    3. Adică din India.

    4. Din cuprinsul baladelor Păunaşul Codrilor, Vidra şi Rada se poate dobândi o idee exactă de caracterul femeilor românce. Ele sunt vesele, glumeţe şi au o plecare mare pentru voinici. Un om vrednic, care rupe mâţa-n două, după proverbul poporal, plăteşte mult în ochii româncei, şi fie cât de sărac, el e preferat unui avut nevrednic. Românul asemenea îşi arată simţirile lui în următoarea zicală: „Mai bine cu un voinic la pagubă, decât cu un mişel la câştig".




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA