Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Vasile Alecsandri

    Steua ţării

    Cunoşteam odată
    Un om rătăcit,
    Cu mintea furată
    De-un gînd strălucit.
    El se-namorase de-o stea zîmbitoare
    Şi-i închina astfel vorbe rugătoare:

    "Dalbă stelişoară
    A lui Dumnezeu!
    Dulce sorioară
    Sufletul meu!
    Crezi că vecinicia fără de simţire
    Plăteşte-un ferbinte minut de iubire?

    Crezi tu că departe
    De acest pămînt
    Ai avea tu parte
    De-un amor mai sfînt,
    Mai mare, mai gingaş, mai vrednic de tine
    Decît adorarea ce-ai născut în mine?

    O! floare cerească!
    Dacă s-ar putea
    Ochii-ţi să privească
    În inima mea,
    Ar afla atîte simţiri iubitoare
    Ce cresc l-al tău nume ca florile-n soare,

    Cît vreo lume altă
    Nici ai mai dori,
    Ci din bolta naltă
    Mi te-ai coborî,
    Ca s-auzi concertul de armonii line
    Ce-mi răsună-n suflet şi şoptesc de tine!"

    Apoi sta-n uimire
    La ceruri privind;
    Plîngea cu măhnire,
    Suspina zîmbind,
    Şi cînd, despre ziuă, fugea blînda noapte,
    Îi părea c-aude în cer aste şoapte:

    "Eu a ţării mele
    Sînt lucinda stea!
    De poţi, între ele,
    Vină de mă ia.
    Fă-te geniu falnic, fă-te şoim de munte
    Ca s-ajungi la mine şi l-a ţării frunte!"


    Iaşi, 1856




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA