Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Veronica Micle

    Când îmi plec

    Când îmi plec fruntea pe mână
    Fuge gândul meu pribeag
    Şi mă cred că-ţi sunt stăpână
    Ţie, vecinic mie drag.

    Şi mai cred, ca altădată,
    Că tu mie te închini,
    Şi cu inima-ntristată
    Greu, de dorul meu suspini.

    Atunci câte sunt în lună,
    Câte-n stele şi poveşti
    Trec prin mintea mea nebună
    Socotind că mă iubeşti.

    Dar tresar... şi de pe mână
    Ridicând fruntea încet,
    Eu din visu-mi de stăpână
    Tristă roabă mă deştept.


    Convorbiri literare, XV (1 dec. 1881), nr. 9




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA