Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Veronica Micle

    Glasul durerei

    Auzit-ai tu vreodată frunzele de vânt mişcate
    Susurând încet şi tainic pe-a lor ramuri clătinate?
    Ele cântă-atunci de jale cu un glas suspinător;
    Cine ştie-a lor durere, cine ştie dorul lor.

    Şi ascunsă prin frunzişuri, tăinuind a ei fiinţă,
    cântă dulcea Filomela, şi`n cântare-i o dorinţă
    Pare că îndreaptă vecinic către cerul cel senin,
    Şi divina-i melodie se sfârşeşte c-un suspin.

    Iar poetul ce-o aude îşi ia lira şi se duce
    Pribegind cu-a sale doruri, şi ca dânsa el atunce
    Cu un vers duios şi jalnic spune lumii chinul său
    Şi răpit de-a lui simţire el suspină-amar şi greu.

    Şi-auzind atâtea glasuri ce spre ceruri se înalţă
    Care te pătrund în suflet cu-a lor farmec şi dulceaţă,
    Nu intrebi, plecând cu jale ochii `n jos înspre pământ
    Pentru ce tot cu suspinuri se sfărşeşte orice cânt?

    O! de-ai şti tu că pe lume, de când lumea e facută,
    Blanda voce-a fericirii este, a fost şi va fi mută,
    În viaţă-orice cântare ce cu drag ai asculta
    Ai şti că-i glasul durerii şi adânc ai suspina.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA