Ştiri / Ştiinţă |
Virusul gigant, legatura intre lumea virala si lumea celulara
GH. MĂNOIU | 28 MAI 2023
Cercetatorii de la CNRS/Université Aix-Marseille si CEA/Inserm/Université Grenoble Alpes au descoperit virusuri gigant cu un numar de gene apropiat de cel al microorganismelor eucariote. Aceste doua virusuri, de un tip complet nou, au fost numite "Pandoravirus".
Aceste virusuri au un diametru apropiat de un micron si un genom care contine mai mult de 1100 de gene. Ele infecteaza amibe de genul Acanthamoeba.
Prin comparatie, virusuri comune, cum este virusul gripal, contin numai o duzina de gene.
Virusurile au fost descoperite pe coasta din Chile (Pandoravirus salinus) si intr-un lac cu apa dulce din Australia (Pandoravirus dulcis).
O analiza detaliata a acestor doua virusuri arata ca ele nu au nimic in comun cu alte virusuri gigant descoperite anterior, care sunt de doua ori mai mici.
In plus, doar un mic procent de 6% din proteinele codificate in cele 2500 de gene ale Pandoravirus salinus seamana cu proteinele deja repertorizate in alte virusuri sau organisme celulare.
Cu un genom de o asemenea dimensiune, Pandoravirus salinus arata cum complexitatea unui virus o poate depasi pe cea a unor eucariote.
O alta particularitate este ca Pandoravirus nu are nici o gena care sa le permita sa fabrice o proteina asemanatoare cu proteina capsida, caramida de baza a virusurilor traditionale.
In ciuda tuturor proprietatilor originale, Pandoravirus pastreaza caracteristicile esentiale ale lumii virale: absenta ribozomului, lipsa de diviziune si de producere de energie.
Pandoravirus utilizeaza codul genetic universal, cod comun pentru toate organismele vii de pe planeta noastra.
Pana acum era complet necunoscut, dar probabil ca nu este asa rar, avand in vedere descoperirea simultana a doua exemplare din aceasta noua familie la 15000 km distanta.
Este posibil ca acest virus sa aparut dintr-un tip de celula ancestrala care nu mai exista, el practic neavand nici o asemanare cu cele trei domenii de celule vii cunoscute: eucariote, eubacterii si archeobacterii.
Descoperirea facuta umple o discontinuitate intre lumea virala si cea celulara, discontinuitate considerata o dogma de la fondarea virusologiei moderne in 1950.