Filozofie și religie / Yi King - Cartea transformărilor

Yi King: 13. Comuniunea cu oamenii

Cerul unit cu focul: Imagine a COMUNIUNII CU OAMENII

Orânduiește familiile și rostuiește fiecare lucru.

Cerul se mișcă în aceeași direcție ca focul și totuși este distinct de acesta. La fel cum aștrii luminoși de pe cer slujesc la împărțirea timpului, comunitatea omenească trebuie să fie împărțită în mod organic. Ea nu poate fi un amestec de indivizi și lucruri - ar fi un haos, nu o comunitate - ci o multiplicitate organizată.

Situația în care te afli

COMUNIUNEA CU OAMENII în plină zi. Succes. Este avantajoasă străbaterea marilor ape. Binefăcătoare este puterea celui nobil.

Adevărata comuniune cu oamenii trebuie să fie stabilită pe baza unui interes cosmic. Nu obiectivele egoiste ale unui „eu“ oarecare produc o comuniune durabilă între oameni ci țelurile privind întreaga umanitate. De aceea s-a spus: «Comuniunea cu oamenii la lumina zilei este încununată de succes». Atunci când domnește o astfel de înțelegere, întreprinderi primejdioase și dificile, cum ar fi traversarea unor ape mari, pot fi duse la bun sfârșit. Totuși, pentru a realiza o astfel de comuniune este nevoie de un conducător perseverent și luminat, având țeluri frumoase, care trezesc entuziasm, țeluri pe care acesta știe să le urmărească energic¹.

Transformările situației

Nouă la început înseamnă:

Comuniune cu oamenii la poartă. Fără învinuiri.

O reuniune de oameni trebuie să înceapă în fața ușii. Toți sunt la fel de aproape unii de alții. Încă nu există țeluri divergente și încă nu s-au comis greșeli. Bazele oricărei uniuni trebuie să fie egal accesibile tuturor participanților; aranjamentele secrete aduc nenorociri.

Șase la al doilea loc înseamnă:

Comuniune cu oamenii în cadrul unui clan. Umilire.

Te paște pericolul unei înțelegeri restrânse, bazată pe interese personale și egoiste. Astfel de clanuri, care sunt închise și nu se deschid tuturor, care trebuie să respingă o parte din oameni pentru a putea grupa pe ceilalți, dau naștere la motivații josnice, și, prin urmare, pe termen lung, conduc la umilire.

Nouă la al treilea loc înseamnă:

Ascunde arme în desiș și urcă pe dealul înalt din față. Timp de trei ani nu se mai ridică.

Se întind în secret curse și din această cauză ești mereu la pândă. Ai de-a face cu un adversar dur, dar nu este indicat să ai gânduri ascunse și să cauți să iei pe altul prin surprindere. Un astfel de comportament presupune aceleași viclenii la adversar și te depărtezi mereu de adevărata comuniune. Și cu cât se prelungește această situație, cu atât te îndepărtezi mai mult.

Nouă la al patrulea loc înseamnă:

Urcă pe zid; nu poate ataca. Noroc.

Se apropie reconcilierea de după dezbinare. Mai sunt încă ziduri care despart cele două părți dar dificultățile sunt prea mari pentru a nu se ajunge într-o situație critică și din aceasta la rațiune; și tocmai pe aceasta se bazează șansa cea bună.

Nouă la al cincilea loc înseamnă:

La început, oamenii reuniți într-o comuniune se vaită și plâng, dar mai târziu râd. După lupte mari, reușesc să se întâlnească unul pe altul.

Este vorba de două ființe separate exterior, dar unite cu inima. Împrejurările vieții le țin departe una de alta. Între ele se înalță multe obstacole și piedici care le fac să plângă. Dar ele nu se lasă despărțite de nici o împotrivire și rămân fidele una alteia. Deși trebuie să plătească scump triumful asupra obstacolelor, totuși vor învinge, și tristețea lor se va preface în bucurie atunci când vor putea să se reîntâlnească.

Confucius spune despre acest subiect: «Viața îl conduce pe om pe un drum foarte întortocheat. Cursul ei este câteodată simplu, alteori plin de piedici. Aici, un gând plin de miez se răsfiră falnic și liber în cuvinte, dincolo cunoașterea trebuie să se zăvorască-n tăcere. Totuși, când două ființe sunt unite în intimitatea inimii lor, ele frâng chiar și tăria fierului. Iar atunci când două ființe se înțeleg întru totul în adâncul inimii lor, cuvintele le sunt blânde și puternice, ca un parfum de orhidee».

Nouă sus înseamnă:

Comuniune cu oamenii pe pajiște. Fără remușcări.

Lipsește aici acel atașament cald al inimilor. Suntem efectiv în afara comuniunii sufletești cu ceilalți, dar ne aliem totuși cu ei. Comunitatea nu cuprinde pe toată lumea, ci doar pe aceia care locuiesc împreună, în afara zidurilor cetății, de aceea scopul ultim al uniunii nu a fost încă atins. Dar nu trebuie să-ți faci reproșuri; aliază-te comunității fără scopuri egoiste.

Note

TE-AR MAI PUTEA INTERESA