Filozofie și religie / Yi King - Cartea transformărilor

Yi King: 7. Oștirea

În mijlocul pământului, apa: imagine a OȘTIRII

Mărește-ți popularitatea prin generozitate față de cei care constituie poporul tău.

Apa din adâncuri este prezentă, dar nu este vizibilă la suprafața pământului. Tot așa, puterea războinică a unui neam sălășluiește nevăzută în mulțimea fiilor lui; la vreme de primejdie, orice țăran se preface în soldat, pentru ca la sfârșitul bătăliei să se reîntoarcă la coarnele plugului. Cel care se dovedește generos față de poporul său îi câștigă dragostea, iar un popor care trăiește sub un regim moderat devine puternic și energic. Doar o națiune prosperă din punct de vedere economic poate constitui o forță armată considerabilă. Puterea țării trebuie deci cultivată prin favorizarea relațiilor economice ale populației și prin exercitarea binevoitoare a autorității. Numai această legătură nevăzută între stăpânire și popor face posibilă biruința într-un război.

Situația în care te afli

OȘTIREA are nevoie de tenacitate și de un om puternic. Succes fără învinuiri.

O armată este o masă de oameni care doar organizată devine cu adevărat o armată. Fără o disciplină fermă nu se poate ajunge la nimic. Dar ea nu poate fi impusă prin constrângere și violență; e nevoie de un om puternic, de un comandant abil, către care să se îndrepte toate inimile, care să trezească entuziasmul și care să țină armata în ascultare. Însă, pentru a-și putea desfășura talentul, și el are nevoie de încrederea fără rezerve a suveranului care trebuie să-i cedeze întreaga autoritate pe toată durata războiului.

Dar un război este totdeauna ceva primejdios și de aceea nu trebuie pornit cu ușurință, ci utilizat doar atunci când nici un alt mijloc nu mai este cu putință. Un conducător cu experiență va lămuri poporul asupra dreptății cauzei comune, și-i va pune în față un scop limpede și lesne de înțeles. Doar atunci când există un țel precis, pentru care poporul se poate expune conștient, se nasc unitatea și forța ce duc la victorie.

Transformările situației

Șase la început înseamnă:

În armată trebuie să domnească ordinea. Dacă aceasta nu este satisfăcătoare, urmează dezastrul.

La începutul unei întreprinderi războinice trebuie să domnească ordinea. Este nevoie de o cauză dreaptă, și pornind de la aceasta, coordonarea trupelor trebuie să fie temeinic organizată, altfel eșecul va fi inevitabil.

Nouă la al doilea loc înseamnă:

În mijlocul oștirii. Noroc. Fără învinuiri. Împăratul acordă o întreită decorație.

Comandantul trebuie să se găsească în mijlocul armatei sale, să fie în contact direct cu ea, să împartă cu oamenii pe care îi conduce toate cele bune și cele rele. Numai în acest chip va fi la înălțimea grelelor responsabilități care apasă asupra lui. La toate acestea, el are nevoie de încuviințarea și de sprijinul suveranului. Distincțiile pe care le primește de la acesta sunt legitime și nu constituie doar un privilegiu acordat persoanei sale ci, prin el, este onorată întreaga armată în mijlocul căreia se află.

Șase la al treilea loc înseamnă:

Armata transportă la întâmplare cadavre într-un car. Nenoroc.

Dacă autoritatea și-au arogat-o alții și nu mai emană de la cel care a fost chemat să o exercite, aceasta duce la nenoroc. Aceasta se întâmplă atunci când cineva se amestecă la comandă în locul șefului desemnat sau, și mai rău, atunci când în oștire mulțimea se preface în șef.

Șase la al patrulea loc înseamnă:

Armata bate în retragere. Fără învinuiri.

Atunci când te afli în fața unui inamic superior și lupta cu el este fără speranță, o retragere în bună rânduială este singura hotărâre potrivită, căci ferește armata de pierderi și chiar de risipire. Să angajezi cu orice preț o bătălie fără sorți de izbândă, nu este deloc semn de putere și nici măcar de curaj.

Șase la al cincilea loc înseamnă:

E vânat pe câmp și e folositor să fie prins. Fără învinuiri. Cel mai experimentat, să conducă oastea;
cel mai neexperimentat, să care morții. Altfel, în ciuda perseverenței, nu vei avea parte decât de nenorocire.

Vânatul și-a părăsit adăpostul obișnuit, pădurea, și dă năvală în câmp, devastându-l. Această imagine evocă o invazie a inamicului. În acest caz lupta și pedeapsa energică sunt perfect legitime. Totuși, războiul trebuie dus conform regulilor și nu ca o încăierare brutală, unde fiecare se bizuie doar pe el însuși, pentru că, în acest caz, în ciuda perseverenței și curajului, nu ar conduce decât la nenorocire. Armata să fie orânduită de un comandant cu experiență, iar războiul ținut în frâu cu fermitate. Nu trebuie ca gloata să ucidă și să căsăpească tot ce-i cade în mână, fiindcă paguba va fi atât de mare, încât te va amenința dezastrul.

Șase sus înseamnă:

Marele domnitor împarte porunci, ctitorește țări, dăruiește pământuri. Dar nu urcă oameni de rând în scaune de cinste.

Războiul a avut un sfârșit fericit, s-a câștigat victoria. Împăratul împarte credincioșilor lui averi și domenii. Dar când face aceasta este important să nu aducă la putere oameni de rând; lor li se poate plăti serviciul cu bani. Dar, pentru a evita riscul unor abuzuri, să nu li se acorde pământuri sau privilegii.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA