Zapadă într-un sistem planetar în formare

GH. MANOIU | 10 FEBRUARIE 2023

O linie de zapada a fost fotografiata intr-un sistem planetar in formare, aflat la mare departare de Pamant. Linia de zapada aflata in jurul stelei TW Hydrae, o stea asemanatoare Soarelui, poate spune mai multe despre formarea planetelor si cometelor.

Reprezentarea artistica a liniei de zapada in formare. Foto: ESO / Credit: B. Saxton & A. Angelich/NRAO/AUI/NSF/ALMA (ESO/NAOJ/NRAO)

Astronomii, folosind telescopul Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA), au fotografiat pentru prima data o linie de zapada intr-un sistem planetar in formare.

Pe Pamant, linii de zapada se formeaza la altitudini mari, unde temperatura scazuta transforma umezeala din aer in zapada.

Liniile de zapada din jurul stelelor se formeaza in mod similar, la distante mari, in zonele reci ale discurilor de praf din care se formeaza planetele.

Pornind de la stea spre exterior, H₂O este prima molecula care ingheata, formand prima linie de zapada. Mai departe, temperaturile scad si mai mult si alte molecule pot ingheta si se pot transforma in zapada.

La fel se intampla cu dioxidul de carbon (CO₂), metanul (CH₄), monoxidul de carbon (CO).

Aceste zapezi dau particulelor de praf un invelis lipicios si le ajuta sa depaseasca tendinta de a se rupe unele de altele la coliziuni.

Fiecare dintre aceste tipuri de zapada este legata de formarea anumitor tipuri de planete.

In jurul unei stele cum este Soarele, linia de zapada din apa ar corespunde distantei dintre orbitele lui Marte si Jupiter, iar linia de zapada din monoxid de carbon ar corespunde orbitei lui Neptun.

Planetele stancoase, uscate, se formeaza pe partea inferioara a liniei de zapada din apa, cea mai apropiata de stea, acolo unde poate exista doar praf.

La cealalta extremitate sunt planetele gigantice de gheata care se formeaza dincolo de linia de zapada de monoxid de carbon.

Linia de zapada fotografiata este prima parte din linia de zapada de monoxid de carbon din jurul stelei TW Hydrae, o stea tanara, aflata la 175 de ani lumina de Pamant.

Astronomii cred ca ceea ce se petrece aici, in acest sistem planetar in devenire, seamana cu Sistemul Solar cand era de doar cateva milioane de ani.

Prezenta ghetii de monoxid de carbon poate ajuta la formarea ghetii de metanol, care este un bloc de molecule organice mai complexe, esentiale pentru viata.

Daca cometele transporta aceste molecule pe planetele nou formate, asemanatoare Pamantului, acestea vor fi dotate cu ingredientele necesare vietii.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

A fost descoperită cea mai veche stea

O echipă condusă de astronomi de la Research School of Astronomy and Astrophysics din cadrul Australian National University, a descoperit cea mai veche stea cunoscută în Univers, care s-a format în urmă cu 13,7 miliarde de ani, la aproximativ 200 milioane de ani după Big Bang.

Ar mai exista o planetă în sistemul nostru solar

O nouă planetă mai mare decât Pământul s-ar putea ascunde mult dincolo de Pluto, în adâncurile întunecate şi reci ale sistemului solar.

Bestia se apropie de Pământ

Un asteroid uriaş descoperit de curând, poreclit "The Beast", Bestia, va ajunge în apropierea Pământului în acest sfârşit de săptămână.

Un imens asteroid a creat ochiul Omului din Lună

Unul dintre cele mai mari cratere ale Lunii a fost creat de un asteroid, cu un diametru de 250 km, care a lovit suprafaţa Lunii în urmă cu aproximativ 3,8 miliarde de ani, formând Mare Imbrium, cunoscut sub numele de ochiul drept al "Omului din Lună".

Inmarsat lansează al doilea satelit Global Xpress

Compania de telecomunicaţii prin satelit Inmarsat din Marea Britanie, a lansat a doua navă spaţială din seria I5. Platforma de 7 metri lungime şi 6,1 tone, a fost transportată pe orbită de o rachetă Proton M, trimisă de la cosmodromul Baikonur din Kazahstan.

Un scut invizibil apără viaţa pe Terra

O echipă condusă de Universitatea din Colorado Boulder a descoperit un scut invizibil la peste 11500 km deasupra Pământului, care opreşte electronii ucigaşi emişi de furtunile solare, ce trec cu viteze apropiate de viteza luminii în jurul planetei şi constituie o ameninţare pentru astronauţi, sateliţi şi alte sisteme spaţiale.