Editura Global Info / Literatură |
Zilot Românul
Judecată, alegere şi hotărîre pentru începutul Ţării Româneşti şi starea întru care este acum supt domnia grecilor fanarioţi, leatul 1818
(Fragment)
Dachii stătură:
Minuni făcură,
Cum sînt ştiute
În cărţi trecute;
Pre chiar romanii,
Lumii tiranii,
Aşa-i aduse
Supt bir îi puse.
Minune mare!
Romanii, care
Purt-atunci nume
Grozav în lume
Atît să scază:
Supt dachi să cază.
Dar nu-i minune
Dacă vei pune
Nainte ţie
Acea frăţie,
Acea unire,
'Ntr-o glăsuire,
Cu vitejie
Cu vrednicie,
Fără trufie —
Numai prostie
Ce-avea fireşte
Cu care creşte
Şi se măreşte
Or mic or mare
De vei ce stare.
De vei răspunde
Că acum unde
Dachii s-ascunde?
Ei ar răspunde:
Unde-s romanii,
Lumii tiranii?
Aşa sînt toate:
Nasc, cresc, au moarte.
Vezi primăvara,
Urmează vara,
Apoi vezi toamna
Iată şi iarna;
Ca iarba, toate,
Răsar, au moarte.
Vezi seminţie
Astăzi să fie
Nepomenită,
Nesocotită,
Că-ncepe-a creşe
Şi biruieşte,
Pre-alte supune,
Supt bir le pune
Şi le domneşte
Le stăpîneşte,
Le porunceşte,
Le rînduieşte
Orcum voieşte,
Pravili croieşte;
Ş-aşa vezi moarte
Pre ele-nalte,
Şi cele moarte,
Cununi să poarte!
Unde-i Siria?
Und-Asiria?
Macedonia?
Carhidonia?
Şi alte multe
Mari şi mărunte?
Toate căzute,
Numai văzute
Prin cărţi, oglindă
Lumii spre pildă.